work-at-home1

Telemunca şi munca la distanţă

 Inovația, modernitatea, deschiderea spre schimbare și fata de clienți, amabilitatea, personalizarea, profesionalismul și anticiparea noutatilor de pe piata muncii, reprezinta cheia succesului unui Telecentru. 

O definiţie suficient de generală şi clară pentru munca la distanţă este dificil de găsit. O formulare rezonabilă poate fi: “munca efectuată de o persoană aflată într-un loc diferit de persoana (persoanele) care o supraveghează direct şi/sau o plătesc pentru munca efectuată”. Se observă că accentul se pune pe lucrătorul individual şi nu pe organizaţie.

Telemunca este definită adesea ca fiind utilizarea tehnologiei telecomu-nicaţiilor pentru a înlocui, complet sau parţial, deplasarea spre locul de muncă şi înapoi acasă. Telemunca este, deci, munca la distanţă bazată, în esenţă, pe utilizarea TIC. În sens invers, nu orice formă de muncă la distanţă este telemuncă. Atât ca răspuns la problemele interne ale lumii afacerilor, cât şi ca strategie a managementului cererii de transport, telemunca capătă o acceptare tot mai largă în lume. În SUA, Guvernul Federal şi statele California, Hawaii, Washington, Arizona, Florida, Minnesota şi Connecticut se află în diferite stadii de instituţionalizare, implementare, planificare sau cercetare a programelor de telemuncă. Numeroase alte programe sunt în curs de dezvoltare, implicând guvernele locale şi/sau sectorul privat. Eforturi semnificative pentru implementarea telemuncii se fac, de asemenea, în Marea Britanie, Olanda, Finlanda, Germania, Franţa şi alte state europene, precum şi în Japonia şi Australia.

Privită din punct de vedere etimologic, telemunca poate avea două rădăcini: telecommuting, care este termenul preferat de Comunitatea Europeană pentru a descrie lucrul la distanţa utilizând TIC şi teleworking, termen preferat de SUA. Aceasta nu înseamnă că cei doi termeni nu se regăsesc utilizaţi atât în Europa cât şi în SUA şi că au accepţiuni identice. Telemunca este considerat ca un concept abstract, în contextul varietăţii de alte opţiuni pentru lucrul de la distanţă. Fiecare dintre opţiunile de lucru la distanţă este clasificată conform impactului asupra transporturilor şi implicaţiilor manageriale. Formele de lucru la distanţă pot fi clasificate în: munca la domiciliu şi în afara domiciliului.

Work at home. FreelancerSe disting mai multe tipuri de telelucru la domiciliu. O primă clasificare poate fi în telelucru la domiciliu part-time şi full-time. O altă abordare presupune împărţirea în telelucru off-line şi on-line. Telelucrătorii on-line sunt conectaţi permanent la reţeaua de lucru. De exemplu, răspund la apelurile telefonice redirecţionate prin intermediul unor tehnologii speciale, munca lor este controlată mai mult de tehnologie şi implică flexibilitate redusă în organizarea programului de lucru. Telelucrătorii off-line îşi organizează munca mult mai simplu, lucrează pe calculatorul personal şi se conectează la reţeaua unităţii numai dacă trebuie să transfere şi să încarce fişiere sau să-şi verifice poşta electronică etc. Aceştia pot fi, de exemplu, creatori de software, cercetători etc. O imagine seducătoare îi înfăţişează pe telelucrătorii off-line muncind într-o casă de vacanţă sau într-o locuinţă de la ţară, departe de problemele vieţii de la oraş (şi de problemele transferului rezultatelor muncii lor). Oricum, se porneşte de la premisa că fiecare îşi alege singur stilul său de viaţă. În practică, fiecare telelucrător trebuie să dispună acasă de un spaţiu adecvat pentru a fi capabil să muncească fără să existe vreun efect negativ în viaţa lui particulară. Condiţia este să existe spaţiu separat pentru un birou, în care să poată fi instalat echipamentul de lucru.